Noxus

Situat la limita regiunii central-estice a continentului Valoran, orașul-stat Noxus, locuit de oameni, este, din multe puncte de vedere, antiteza morală a Demaciei; în această așezare umană, cei puternici la minte și la trup dobândesc putere prin toate mijloacele posibile, fără să le pese de consecințele acțiunilor lor asupra altor oameni. Toți noxienii se ghidează după acest principiu, considerând că bunăvoința și compasiunea sunt dovezi de slăbiciune. Puterea generează și mai multă putere, cel puțin așa consideră noxienii. Totuși, aparenta lor cruzime nu înseamnă că trăiesc în haos. Așa cum este de așteptat pentru orice comunitate umană, Noxus este un oraș-stat în care cetățenii sunt apărați prin lege de rele... cel puțin de răul pe care li-l pot face egalii. Însă adevărul este că legile noxiene îi favorizează pe cei puternici în detrimentul celor slabi.

Organul politic care guvernează Noxusul se numește Înaltul Comandament Noxian și este organul care conduce armata. În Noxus, armata controlează toate aspectele peisajului politic; nu există nicio separare între politică și afacerile de război. Liderul Înaltului Comandament, generalul Boram Darkwill, care nu pare să îmbătrânească niciodată, conduce Noxusul de nici nu se mai știe când. Generalul Darkwill a depășit cu mult durata de viață obișnuită a unui om; se zvonește că e ținut în viață prin magie necromantică. Zvonurile par foarte îndreptățite, mai ales dacă te gândești că Darkwill a fost șeful Înaltului Comandament Noxian încă de dinaintea epocii Regelui Jarvan I al Demaciei. Setea lui neostoită de putere și de cuceriri a făcut ca Noxus să devină cea mai neagră amenințare la adresa vecinilor săi.

În timp ce celelalte așezări umane primesc cu cordialitate în mijlocul lor și creaturi care nu fac parte din specia umană, noxienii sunt vădit xenofobi. În cel mai bun caz, creaturile non-umane care trec granița Noxusului sunt tratate fără nicio amabilitate, ca niște nepoftiți. Există și excepții, dar numai în cazul în care creaturile non-umane s-au dovedit a fi utile sau redutabile (sau ambele). Vizitatorii și emigranții umani sosiți în Noxus sunt tratați ceva mai bine, însă și ei se pot impune numai dacă se dovedesc utili noxienilor sau dacă își bagă dușmanii în sperieți.

În Noxus, stagiul militar este obligatoriu pe o perioadă de șase ani, toți cetățenii fiind considerați soldați activi în rezervă până când ajung la senectute. La vreme de nevoie, Înaltul Comandament Noxian își rezervă dreptul de a recruta în armată orice cetățean, indiferent de vârstă. Personalul militar activ se bucură de privilegii cetățenești în societatea noxiană și, în multe cazuri, noxienii rămân activi în forța armată timp de zece ani sau chiar mai mult. Nu se prea întâmplă să nu se găsească de lucru în armata noxiană, chiar și în condițiile fragilei păci impuse în prezent între Noxus și veșnicii săi rivali, demacienii.

Din motive strategice, Înaltul Comandament Noxian nu s-a opus formării Ligii Legendelor, ba chiar a mers până la a se oferi (cu jumătate de gură, ce-i drept...) să sprijine acțiunile Ligii. Puternicii Valoranului știu și ei că Noxusul a înțeles clar raportul de forțe; a se opune Ligii în condițiile în care larga majoritate a Valoranului o sprijină ar fi un act de-a dreptul sinucigaș. Declarându-se susținători ai Ligii, noxienii și-au îndeplinit două obiective. În primul rând, Noxusul a ajuns la o stare de pace (deși fragilă și forțată) cu Demacia. Acest fapt permite Noxusului să-și concentreze eforturile asupra cuceririi de noi teritorii; deși cuceririle sunt la fel de importante ca întotdeauna pentru noxieni, de la formarea Ligii realizările lor în domeniu sunt minore. În al doilea rând, Noxusul are acum ocazia să-și concentreze impresionantele talente magice în cadrul Ligii, asigurându-și astfel premisele unor succese viitoare mai mari în conflictele cu demacienii. Până de curând, războiul dintre Noxus și Demacia părea că nu se va mai sfârși niciodată. În cea mai mare parte, bătăliile dintre cele două tabere au fost purtate pe Câmpiile Dreptății, pentru a reduce la minimum costurile de materiale și de întreținere a trupelor. În vreme ce dușmanul său de moarte a avut un oarecare răgaz de odihnă, Noxusul s-a refăcut mult mai mult din clipa în care a scăpat de amenințarea constantă a pumnului de fier demacian.

Înfățișarea orașului Noxus este precum caracterul locuitorilor săi: întunecată și sinistră. Temeliile cetății au fost zidite într-un munte de granit și o parte considerabilă din oraș este construită în subteran. Diversele clădiri sunt durate pe creasta muntelui sau săpate în stâncile lui. Orașul este împrejmuit pe toate laturile de un șanț artificial imens în care clocotește un amestec ucigaș de lichide, care de care mai dezgustătoare, pregătit de vrăjitoare pentru a împiedica accesul în Noxus; nu se poate intra în oraș decât prin câteva puncte cheie, dar și acestea sunt puse sub pază grea. Pe culmea muntelui de granit se află cartierul general al Înaltului Comandament Noxian; de la distanță, clădirea comandamentului aduce a craniu de om. Noxienii prea săraci (și, cine știe, poate norocoși...) locuiesc în afara giganticelor ziduri ale cetății.

Nivelul subteran al orașului Noxus este aproape la fel de mare ca cel suprateran și adăpostește o mulțime de magazine, taverne și locuințe, precum și cele mai mizerabile și rău famate cartiere ale vestitului oraș-stat. Noxus conține cea mai mare rețea de galerii subterane de pe întreg cuprinsul Runeterrei, numeroși nobili noxieni disputându-și dreptul de proprietate asupra multiplelor labirinturi și încăperi din inima pământului.